Copilarie fara vaccinuri  – Povestea adevarata a unei mame

Copilarie fara vaccinuri – Povestea adevarata a unei mame


Povestea lui Amy Parker a facut inconjurul lumii, din Anglia in Statele Unite si pana in Australia

amy-parkerM-am nascut in anii ’70, copil al unei mame obsedate de sanatate. Am crescut cu un regim alimentar incredibil de sanatos: nu m-am atins de zahar pana la varsta de 1 an, am fost alaptata timp de mai bine de 1 an, mancam legume organice cultivate in gradina si beam lapte crud, fara urma de monoglutamat de sodium, aditivi sau aspartam. Mama mea folosea tehnici de homeopatie, aromaterapie, osteopatie. Luam zilnic suplimente de vitamina C, echinacea, ulei din ficat de cod.

Petreceam mult timp in aer liber. Am crescut langa o ferma, in Districtul Lacurilor din Anglia. Mergeam peste tot pe jos, faceam sport si ma duceam la ore de dans de doua ori pe saptamana. Beam multa apa si nu aveam voie sa ne atingem de bauturi carbogazoase. Pana si sucul meu proaspat stors din fructe era diluat cu apa, ca sa-mi protejeze dintii. As fi comis bucuroasa o crima doar ca sa am si eu in loc de fructe, in cutia cu gustarea pentru pranz, paine alba sau biscuiti de la magazin, cum aveau toti ceilalti copii.

Mancam carne (din surse organice locale) cam o data sau de doua ori pe saptamana, iar mama si tata gateau orice fel de mancare in casa, pornind de la ingredientele de baza. Inca n-am apucat sa gust clatitele Findus, care se vand la cutie, in supermarket. Cartofii la cuptor („cartofi prajiti”, cum le spun americanii) erau rezervati pentru serile cand ai mei aveau prieteni in vizita, iar noi „ne rasfatam”.

Oricat de sanatos parea stilul meu de viata, am facut pojar, oreion, rubeola, un tip de meningita virala, scarlatina, tuse convulsiva, amigdalita in fiecare an si varicela. La 20 si ceva de ani, am facut o forma de HPV precangerigen si, pana sa fiu operata cu succes, mi-am petrecut sase luni din viata intrebandu-ma cum aveam sa le spun copiilor mei de nici 7 ani ca mami ar putea avea cancer.

Ca urmare, nu ma conving spaimele celor care nu vor sa accepte vaccinurile pentru ca „ne sterilizeaza si ne omoara imunitatea naturala”. Cum am putut eu, cu copilaria mea idilica si alimentatia mea uimitor de sanatoasa, sa ma imbolnavesc atat de oribil si atat de des ?

Mama mea i-ar fi facut de ras pe mai toti prietenii mei ecologisti de acum. Nu bea alcool, nu fuma, nu se droga. Noi nu aveam voie sa ne uitam la TV la orice voiam, nici sa purtam pantofi din material plastic sau alte asemenea. Sanatatea si medicina alternativa erau viata ei. Si stiti ceva ? Ma bucur ca ne-a crescut cu un regim alimentar atat de bine pus la punct. Ma bucur ca a avut grija de noi asa.

Dar asta nu m-a impiedicat sa fac toate bolile copilariei.

Eram atat de ”eco” incat mai aveam putin si deveneam un ”ecou”.

Pe de alta parte, cei doi copii ai mei, ambii vaccinati, au fost rareori bolnavi. Au luat antibiotice poate de doua ori in toata viata lor – sau nici atat. Spre deosebire de mama lor. Eu am facut de multe ori boli pentru care am avut nevoie de tratament cu antibiotice. La 21 de ani am avut o forma de amigdalita rezistenta la penicilina – stiti, acea boala de moda veche care se pare ca a omorat-o pe regina Elisabeta I a Angliei si care a fost aproape complet eradicata prin folosirea antibioticelor.

Copiii mei n-au facut niciuna dintre bolile copilariei, cu exceptia varicelei, pe care au luat-o amandoi cand inca ii alaptam. Si ei au crescut cu un regim alimentar sanatos, cu ingrediente organice si cultivate acasa. Eu n-am fost la fel de stricta ca mama mea, dar ei sunt amandoi mai sanatosi decat am fost eu vreodata.

De multe ori ma intreb de ce se spune ca bolile copilariei dau complicatii rareori, dar „problemele provocate de vaccinuri” sunt uriase. Daca asa stau lucrurile, mi-e greu sa pricep de ce cunosc atatia oameni care au suferit complicatii dupa ce au facut boli ale copilariei ce puteau fi prevenite – mult mai multi decat toti oamenii pe care i-am cunoscut vreodata si care au avut de suferit de pe urma vaccinurilor. Am prieteni care au asurzit din cauza pojarului. O prietena cu probleme de vedere a facut rubeola cand inca era in uterul mamei ei. Fostul meu sot a facut pneumonie din cauza varicelei. Fratele unui alt prieten a murit de meningita.

Deciziile nu trebuie luate pe baza unor dovezi anecdotice. Dar cand datele exacte si dovezile bazate pe explicatii stiintifice nu sunt suficiente ca sa schimbe parerea cuiva despre vaccinuri, acolo ma simt datoare sa intervin. In fond, sustinatorii politicii antivaccinuri se bazeaza tocmai pe dovezi anecdotice: „Asta am invatat eu, din experienta mea.” Ei bine, experienta personala m-a determinat sa imi vaccinez copiii si sa ma vaccinez si pe mine. De curand mi-am facut vaccinul antigripal si am luat un imunostimulator contra tusei convulsive, ca sa-l protejez pe fiul meu, cu care eram insarcinata. Dupa ce se nastea, el nu mai avea cum sa beneficieze de protectia imunitatii mele naturale, pe care am dobandit-o dupa ce am facut tuse convulsiva la varsta de 5 ani.

Ii inteleg pana la un punct pe parintii care se opun vaccinurilor. In anii 1990, pe cand eu eram o mama de 19 ani, ingrijorata si speriata de lumea in care imi nasteam copilul, studiam homeopatia, aromaterapia si plantele. Credeam in ingeri si vrajitorie, in clarvazatori, in cercurile din lanuri, in extraterestrii de la Nazca si astronautii uriasi care le impartaseau cunostintele lor aztecilor, incasilor si egiptenilor. Si consideram ca sunt intr-un fel binecuvantata de Sfantul Duh cu harul de a vindeca. Ma duceam sa mi se citeasca aura, contra unui pret consistent, si imi filtram fluorul din apa. Preferam sa ma intorc in vieti ale mele anterioare in loc sa iau antidepresive. Imi consultam zilnic cartile de tarot. Imi cultivam singura legumele si imi preparam singura leacuri pe baza de plante.

Eram atat de „eco” incat aproape ca devenisem un „ecou” al celor din jur. Abia cand am preluat controlul asupra acestor ganduri si spaime paranoice fata de lume, abia cand am inceput sa gandesc critic si obiectiv – abia atunci m-am facut bine. Abia dupa ce am incetat sa mai iau pilule cu zahar pentru orice mi se nazarea si am inceput sa consult medicul am ajuns sa ma simt bine, fizic si mental.

Daca esti de parere ca sistemul imunitar al copilului tau este suficient de puternic ca sa lupte cu bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare, atunci e suficient de puternic si ca sa lupte cu cantitatile mici de agenti patogeni morti sau inactivati pe care ii contine orice vaccin.

Dar nu toti cei din jurul tau sunt la fel de puternici, nu toata lumea are aceleasi optiuni, nu toata lumea poate lupta contra acelor boli si nu toata lumea se poate vaccina. Daca ai un copil sanatos, atunci copilul tau sanatos poate sa suporte vaccinurile si sa aiba grija de copiii bolnavi care nu pot fi vaccinati.

Personal, i-as ruga pe cei care se opun vaccinurilor sa dea dovada de compasiune si de simtul responsabilitatii fata de cei din jur. I-as ruga sa nu-si invete copiii sa fie egoisti si speriati de lumea in care traiesc si de oamenii din jurul lor. (Si i-as invata sa iubeasca persoanele cu autism sau alte tulburari care se presupune ca sunt asociate cu vaccinurile – nu sa-i eticheteze ca pe niste oameni „cu probleme”.)

Cel mai important, mi-as dori ca sustinatorii politicii antivaccinuri sa inteleaga ca e o cruzime sa-ti expui copilul bolilor, in cunostinta de cauza. Chiar si fara complicatii, aceste boli nu sunt neaparat placute. Nu stiu ce parere au altii, dar eu nu ma bucur sa-mi vad copilul suferind nici macar din cauza unei raceli sau a unui genunchi julit. Daca tu n-ai avut niciodata aceste boli, nu stii cat de groaznice sunt. Eu stiu. Durerea, disconfortul, incapacitatea de a respira, de a manca sau de a inghiti, febra si cosmarurile, mancarimile cumplite pe tot corpul, care te fac sa nu mai suporti nici macar atingerea asternuturilor, pierderea in greutate din cauza careia nici nu te mai tii bine pe picioare, diareea care te lasa sa zaci epuizat pe podeaua baii, zilele libere neplatite pe care si le iau parintii de la serviciu ca sa stea cu tine, absentele de la scoala, absentele de la petreceri, grijile, noptile fara somn, transpiratia, lacimile, sangele, vizitele in miez de noapte la Urgenta, timpul petrecut in sala de asteptare a cabinetului medical, de unul singur, fiindca nimeni nu vrea sa stea langa tine si toata lumea e pe drept cuvant speriata de fata ta plina de tot felul de pete…

Aceia dintre voi care au evitat bolile copilariei fara sa se fi vaccinat sunt niste norocosi. Dar nu ati fi reusit fara noi, cei care ne-am vaccinat. Dupa ce rata de vaccinare incepe sa scada, scaderea imunitatii grupului din care faci parte ii va lasa neprotejati pe copiii tai. Cu cat convingi mai multi oameni sa se alature pozitiei tale antivaccinare, cu atat mai repede va disparea acest tip de „noroc”.

http://www.vaccinestoday.eu/yourstories/growing-up-unvaccinated/

+ Nu sunt comentarii

Adauga comentariu